top of page

Viata de după moarte din Roma antică

 După credinÈ›a românilor, sufletele celor decedaÈ›i (lares, manes) duceau o viață asemănătoare celei de aici, fie în mormânt, fie într-o regiune subterană, obscură, în care domnea zeul foarte puÈ›in simpatic, Orcus. Împărăția această a morÈ›ilor nu era însă izolată complet de lumea de aici, ci corespundea cu ea printr-o groapă făcută în pământ (mundus) în apropierea oraÈ™ului sau satului È™i acoperită cu o piatră (lapis manalis). De trei ori pe an, la 24 august, 5 octombrie È™i 8 noiembrie, se ridica această piatră pentru că sufletele să iasă È™i să se ducă să-È™i vadă rudele. Rudele însă se temeau grozav de spiritele celor decedaÈ›i care, pentru că aceste spirite se înviorau numai când puÈ›eau să sugă sânge de om. De aceea li se aduceau tot felul de sacrificii, uneori sacrificându-se pe mormânt soÈ›ia È™i sclavii celui decedat. Pentru a liniÈ™ti sufletele celor morÈ›i È™i pentru a scăpa de ele, românii celebrau aÈ™a-numitele Lemuria în zilele de 9, 11 È™i 13 mai. Lemures erau sufletele morÈ›ilor deveniÈ›i strigoi È™i venind printre cei vii că să facă răutăți. Pentru a scăpa de această primejdie, în zilele amintite mai sus, capul familiei se trezea la miezul nopÈ›ii È™i umblă cu picioarele goale prin coridoarele casei, trosnind din degete pentru a speria spiritele È™i aruncând în spatele sau seminÈ›e de bob negru, fără a-È™i întoarce capul. De nouă ori repetă cuvintele: "Cu acest bob mă răscumpăr pe mine însumi È™i pe ai mei". După stropirea cu apa sfinÈ›ită, lovea într-o placă de bronz È™i strigă încă de nouă ori: "Spirite ale strămoÈ™ilor mei, ieÈ™iÈ›i afară". Românii credeau deci că strigoii veniÈ›i să sugă sângele oamenilor se repezeau la seminÈ›ele de bob È™i datorită puterii magice a cuvintelor repetate de nouă ori, se depărtau de casă lăsînd oamenii în pace.  
 O categorie specială de suflete ale morÈ›ilor o  aceea  criminalilor   celor care au sfârÈ™it printr-o moarte . Acestea se numeau larvae  erau considerate  raufacatoare, la fel cu cele ale morÈ›ilor deveniÈ›i strigoi. 
 ObligaÈ›iile familiei la moarte  la înmormântare au fost codificate la   respectate cu stricteÈ›e. După înhumare  incinerare, ambele  fiind admise, cei prezenÈ›i gustau ceva invitând  pe mort  ia  la ,  cereau binecuvântarea , înainte de  , îÈ™i luau   de la el prin : Salve, Sancte parens ! Pe pietrele funerare  obiceiul  se scrie fraze augurale,  care cea   :  tibi terra levis,   uÈ™ureze ieÈ™irea spiritului din mormânt pentru    la  date de rude  amintirea .  fiecare an,   de 22 februarie,  familie se  acasă la o  .  acea zi nu trebuia  se   de certurile familiale. La  erau rezervate locuri pentru morÈ›i. Statuetele zeilor familiali prezidau  , la care se strângea   familie, vii  morÈ›i. 

bottom of page