Viata de după moarte din Roma antică
După credinÈ›a românilor, sufletele celor decedaÈ›i (lares, manes) duceau o viață asemănătoare celei de aici, fie în mormânt, fie într-o regiune subterană, obscură, în care domnea zeul foarte puÈ›in simpatic, Orcus. Împărăția această a morÈ›ilor nu era însă izolată complet de lumea de aici, ci corespundea cu ea printr-o groapă făcută în pământ (mundus) în apropierea oraÈ™ului sau satului È™i acoperită cu o piatră (lapis manalis). De trei ori pe an, la 24 august, 5 octombrie È™i 8 noiembrie, se ridica această piatră pentru că sufletele să iasă È™i să se ducă să-È™i vadă rudele. Rudele însă se temeau grozav de spiritele celor decedaÈ›i care, pentru că aceste spirite se înviorau numai când puÈ›eau să sugă sânge de om. De aceea li se aduceau tot felul de sacrificii, uneori sacrificându-se pe mormânt soÈ›ia È™i sclavii celui decedat. Pentru a liniÈ™ti sufletele celor morÈ›i È™i pentru a scăpa de ele, românii celebrau aÈ™a-numitele Lemuria în zilele de 9, 11 È™i 13 mai. Lemures erau sufletele morÈ›ilor deveniÈ›i strigoi È™i venind printre cei vii că să facă răutăți. Pentru a scăpa de această primejdie, în zilele amintite mai sus, capul familiei se trezea la miezul nopÈ›ii È™i umblă cu picioarele goale prin coridoarele casei, trosnind din degete pentru a speria spiritele È™i aruncând în spatele sau seminÈ›e de bob negru, fără a-È™i întoarce capul. De nouă ori repetă cuvintele: "Cu acest bob mă răscumpăr pe mine însumi È™i pe ai mei". După stropirea cu apa sfinÈ›ită, lovea într-o placă de bronz È™i strigă încă de nouă ori: "Spirite ale strămoÈ™ilor mei, ieÈ™iÈ›i afară". Românii credeau deci că strigoii veniÈ›i să sugă sângele oamenilor se repezeau la seminÈ›ele de bob È™i datorită puterii magice a cuvintelor repetate de nouă ori, se depărtau de casă lăsînd oamenii în pace.
O categorie specială de suflete ale morÈ›ilor o aceea criminalilor celor care au sfârÈ™it printr-o moarte . Acestea se numeau larvae erau considerate raufacatoare, la fel cu cele ale morÈ›ilor deveniÈ›i strigoi.
ObligaÈ›iile familiei la moarte la înmormântare au fost codificate la respectate cu stricteÈ›e. După înhumare incinerare, ambele fiind admise, cei prezenÈ›i gustau ceva invitând pe mort ia la , cereau binecuvântarea , înainte de , îÈ™i luau de la el prin : Salve, Sancte parens ! Pe pietrele funerare obiceiul se scrie fraze augurale, care cea : tibi terra levis, uÈ™ureze ieÈ™irea spiritului din mormânt pentru la date de rude amintirea . fiecare an, de 22 februarie, familie se acasă la o . acea zi nu trebuia se de certurile familiale. La erau rezervate locuri pentru morÈ›i. Statuetele zeilor familiali prezidau , la care se strângea familie, vii morÈ›i.