Cauzele prabușirii Romei și urmările sale
După perioadă de maximă înflorire din secolele I-ÎI, Imperiul Român a intrat într-o profundă criză care a dus la dezmembrarea să. Această criză a marcat “inceputul sfarsitului” Antichitat
Criză internă accentuată pe care a cunoscut-o imperiul s-a manifestat pe mai multe planuri: economic, social şi militar.
Criză economică s-a manifestat prin:
-criză monetară(lipsă de bani), rezultat al comerţului în pierdere cu India şi China , care a dus la scurgerea peste hotarele imperiului a unor mari cantităţi de aur şi argint
-inflaţia:pentru a contracara criză monetară împăraţii au redus conţinutul de metal preţios din monedă: acest fapt , împreună cu lipsă de produse , a dus la creşterea preţurilor , adică la inflaţie
-ruralizarea economiei, cauzată de decăderea oraşelor, meşteşugurilor şi comerţului: concomitent regresul activităţii centrelor urbane, criză monetară şi inflaţia au favorizat trecerea la o economie naturală bazată pe troc, adică pe schimbul produs contra produs, excluzând folosirea banilor.
Criză socială a cuprins diferite aspecte:
-sărăcirea populaţiei: decăderea vieţii economice şi cheltuielile tot mai mari I-au determinat pe împăraţi să mărească impozitele: astfel cea mai mare parte a populaţiei a sărăcit
-dezvoltarea colonatului: datorită productivităţii scăzute a muncii sclavilor, mării proprietari au sprijinit dezvoltarea colonatului: colonii erau sclavi eliberaţi sau ţărani ruinaţi care primeau în arendă un lot de pământ de la stăpânii de latifundii , în schimbul caruia dădeau o parte de recolta
-răspândirea patronatului:statul se arată neputincios în faţă năvălirilor barbare care puneau în primejdie viaţă şi avutul populaţiei; datorită creşterii impozitelor unii locuitori ai imperiului erau incapabili să le plătească; în aceste condiţii existau oameni liberi care se puneau sub protecţia unor mari proprietari , care îi apărau de barbari şi de funcţionării ce strângeau impozitele. Aceşti protectori deveneau patroni. Ocupând pământuri şi aservind oameni , patronii se substituiai statului în calitate de autorităţi administrative şi judecătoreşti pe domeniile lor.
Criză militară: începând cu secolul III d.Hr. în armată au pătruns tot ostaşi comandanţi de origine . Din secolul următor ei formau grosul armatei . Datorită pătrunderii barbarilor armatele , acestora slăbit considerabil. acelaşi timp-declanşat anarhia , prin lupte pentru tron generalii armatei (235-284 d.Hr.).
Rezultatul acestor crize-concretizat abandonarea unor provincii. au părăsit provinciile pe care nu erau capabili le apere: Dacia(271 d.Hr.), Gallia, Spania, Britannia, (sec.Vd.Hr.).Din provinciile abandonate plecau numai , administraţia unii locuitori. Cea populaţiei rămânea pe loc. Deseori oamenii preferau barbarilor , decât cea imperiului.
Din exterior imperiul atacat de popoarele barbare: germani, huni. făceau ce greu acestor atacuri. De multe ori erau siliţi accepte aşezarea anumite provincii barbarilor , care primeau pământ deveneau astfel federaţi, aliaţi imperiului. calitate ei trebuiau apere statul de atacurile altor popoare barbare. Federaţii erau nesiguri provinciile pe care le ocupau erau realitate pierdute pentru imperiu.