Imperiul roman

După perioadă de maximă înflorire din secolele I-ÎI, Imperiul Român a intrat într-o profundă criză care a dus la dezmembrarea să. Această criză a marcat “inceputul sfarsitului” Antichitat 
Criză internă accentuată pe care a cunoscut-o imperiul s-a manifestat pe mai multe planuri: economic, social şi militar. 
Criză economică s-a manifestat prin: 
-criză monetară(lipsă de bani), rezultat al comerţului în pierdere cu India şi China , care a dus la scurgerea peste hotarele imperiului a unor mari cantităţi de aur şi argint 
-inflaţia:pentru a contracara criză monetară împăraţii au redus conţinutul de metal preţios din monedă: acest fapt , împreună cu lipsă de produse , a dus la creşterea preţurilor , adică la inflaţie 
-ruralizarea economiei, cauzată de decăderea oraşelor, meşteşugurilor şi comerţului: concomitent regresul activităţii centrelor urbane, criză monetară şi inflaţia au favorizat trecerea la o economie naturală bazată pe troc, adică pe schimbul produs contra produs, excluzând folosirea banilor. 
                     
Criză socială a cuprins diferite aspecte: 
-sărăcirea populaţiei: decăderea vieţii economice şi cheltuielile tot mai mari I-au determinat pe împăraţi să mărească impozitele: astfel cea mai mare parte a populaţiei a sărăcit 
-dezvoltarea colonatului: datorită productivităţii scăzute a muncii sclavilor, mării proprietari au sprijinit dezvoltarea colonatului: colonii erau sclavi eliberaţi sau ţărani ruinaţi care primeau în arendă un lot de pământ de la stăpânii de latifundii , în schimbul caruia  dădeau o parte de recolta 
-răspândirea patronatului:statul se arată neputincios în faţă năvălirilor barbare care puneau în primejdie viaţă şi avutul populaţiei; datorită creşterii impozitelor unii locuitori ai imperiului erau incapabili să le plătească; în aceste condiţii existau oameni liberi care se puneau sub protecţia unor mari proprietari , care îi apărau de barbari şi de funcţionării ce strângeau impozitele. Aceşti protectori deveneau patroni. Ocupând pământuri şi aservind oameni , patronii se substituiai statului în calitate de autorităţi administrative şi judecătoreşti pe domeniile lor. 
                      
Criză militară: începând cu secolul III d.Hr. în armată  au pătruns tot   ostaşi  comandanţi de origine . Din secolul următor ei formau grosul armatei . Datorită pătrunderii barbarilor  armatele  ,  acestora  slăbit considerabil. acelaşi timp-declanşat anarhia ,  prin lupte pentru tron  generalii armatei (235-284 d.Hr.). 
Rezultatul acestor crize-concretizat  abandonarea unor provincii.  au părăsit provinciile pe care nu  erau capabili  le apere: Dacia(271 d.Hr.), Gallia, Spania, Britannia, (sec.Vd.Hr.).Din provinciile abandonate plecau numai , administraţia  unii locuitori. Cea     populaţiei rămânea pe loc. Deseori oamenii preferau  barbarilor ,   decât cea  imperiului. 
Din exterior imperiul  atacat de popoarele barbare: germani, huni.  făceau  ce greu acestor atacuri. De multe ori erau siliţi  accepte aşezarea  anumite provincii  barbarilor , care primeau pământ  deveneau astfel federaţi, aliaţi  imperiului.   calitate ei trebuiau apere statul  de atacurile altor popoare barbare. Federaţii erau nesiguri  provinciile pe care le ocupau erau  realitate pierdute pentru imperiu. 
 

​