Vestimentația romanilor
Vestimentația barbaților
Un bărbat român purta 2-3 articole de vestimentație. Cel mai simplu articol de vestimentație era lenjeria din lană denumită subligaculum ce le acoperea zonă genitală.
Românii au adoptat pantalonii după model galic (bracae) , purtându-i la călărie și vanătoare și în sezonul de iarnă.
Tunică era specifică vremii și climatului mediteranean. Era o cămasă de lană albă (colorată după preferințe), alcătuită din două bucăti, din spate și din fată, cusute impreună pe lateral și pe umeri, cu deschideri pentru brațe și cap. Mânecile erau deseori scurte. Tunicile erau incinse cu curele . Bărbatii purtau de obicei tunici scurte căci cele lungi erau specifice femeilor. Se purtau două tunici: "tunică interior" și "tunică exterior". Doar călăretii și senatorii aveau tunici desenate cu dungi purpurii. Călăretii aveau tunici numite clavi angusti (cu bandă ingustă), iar senatorii aveau tunici denumite lați clavi (cu bandă largă).
Băietii purtau tunici de mărimea lor. Pană la varstă majoratului purtau la gât o amuletă denumită bulei.
Bărbatii purtau pelerine (pallium sau paenula) prevăzute cu glugă (cucullus) pe timp de ploaie. Mantia purtată de militari se numea lacernă, ulterior fiind purtată și de oamenii de rând în perioadă imperială. Paludamentum era mantia roșie prinsă cu fibulă, purtată de comandanții supremi, consuli, dictatori sau de impărati.
Toga, un articol vestimentar ce era compus dintr-o panză , drapată peste umeri și în jurul corpului, era tesută din lană albă și se purta peste tunică. Erau mai multe tipuri de togă purtate de bărbati în funcție de ierarhia socială sau festival. Togă candidoză era togă purtată de candidați pentru funcții publice. Virlis togă era togă bărbătiei era albă, purtată doar la ocazii oficiale de către senatori. Togă praetexta era togă albă cu dungă purpurie purtată de tineri, magistrați, preoți, auguri, flamini, pontifi. Togă pulla era togă neagră purtată în perioadele de doliu sau vremuri de restriște. Togă picta era togă brodată cu aur, vopsită purpuriu și decorată, purtată de consuli, magistrați și impărati doar la festivităti triumfale sau jocuri publice.Togă trabea era purtată de cetătenii de rang ecvestru, cu dungi verticale purpurii . Laena constă doar dintr-o mantie lungă purtată de preoți. Era interzisă purtarea togei de către străini, liberti, proscriși și sclavi. Doar prostituatele și femeile acuzate de adulter mai purtau togă.
În privință incăltămintei, bărbatii români purtau sandale sau papuci produse din piese de piele, plate și cu șnururi și curele, fiin de patru tipuri: “solea”, “soccus” , “calcea” și “caliga”.
Bărbatii români încercau să fie în contrast cu “barbarii” (care purtau barbă și plete lungi) și de aceea se tundeau scurt și se bărbiereau . Aspectele busturilor lui Scipio Africanul, Iulius Cezar sau Octavian Augustus erau exemple demne de urmat pentru majoritatea românilor.Bărba avea să revină la modă sub timpul domniei impăratului Hadrian (motivul: ascunderea cicatricelor).
Vestimentația femeilor
O femeie romană măritată purta trei articole de vestimentație: lenjeria subligaculum, tunică interioară și tunică exterioară din mătase-stolă (stransă pe corp cu două cordoane, unul sub bust și altul deasupra șoldurilor), purtată că o esarfă , plus un sal deasupra capului. Sub tunică interioară era purtată o curea care îi sprijinea sânii. Femeile tinere purtau doar tunici încinse cu curele. Purtau sandale moi și comode. Femeile bogate erau machiate, parfumate și imbrăcate de sclave.
Părul femeilor era atractiv pentru români. O femeie trebuia să-și petreacă mult timp să-și ingrijească și să-și perieze părul pentru a avea un aspect cât mai impresionant. Părul indică bogătia și statutul social. La diferite ocazii și ceremonii, precum nunțile, femeile captau atenție cu varietăti de coafuri exotice. Mireasă
îşi coafa părul în formă de suliţă.Femeile necăsătorite purtau părul lung împletit în cascadă pe spate.
Femeile măritate şi respectabile purtau “palla” deasupra capului pentru a-şi exprima modestia. Multe femei nobile şi chiar şi bărbaţii patricieni purtau peruci blonde din Germania sau peruci negre din India. Îşi colorau podoaba capilară cu diverse vopsele din pulberi, geluri, şofran, cenuşă, grăsimi animale şi înălbitori pentru a rezultă părul roşcat sau blond. Cum nu exista şampon sau alte produse igienice de azi, romanii se spălau pe cap cu lapte sau bălegar de capră pentru prevenirea păduchilor. Amestecuri din urină de taur, cenuşa organelor genitale de măgar, cenuşa coarnelor de cerb amestecate cu vin erau utilizate pentru a preveni pierderea părului.
Femeile îşi ondulau părul cu calamistrum-un cilindru metalic tubular cu un cilindru interior mai mic cu care îşi înfăşurau şi îşi încălzeau firele de păr, rezultând părul cârlionţat. S-au purtat diverse stiluri de coafuri de-a lungul timpului: de la moda etruscă Tutulus (părul conic strâns în coc) până la stilul Nodus purtat în perioada iulio-claudiană(părul era despărţit în trei părţi: părţile laterale erau legate în coc, iar partea mijlocie era curbată). În perioada flaviano-antonină se purta părul în bucle şi cocul împletit şi încolăcit. În perioada dinastiei Severus , perucile erau la modă.
În privinţa machiajului, femeile îşi aplicau o masca preparată din sudoarea lânii de oaie, suc, seminţe, miere, excremente, oţet, sulf, ouă, smirnă, tămâie , plumb, ceară, ceapă, grăsime, lapte de măgăriţă etc.
Pentru a-şi ascunde petele, ridurile şi pistruii, femeile îşi acopereau faţa cu praf de cretă albă, marnă, bălegar de crocodil şi plumb alb sau cenuşă de melci pentru a trata coşurile şi pistruii şi îşi lipeau pe piele peticele cu extract din alaun. Îşi smulgeau părul de pe corp, folosind răşină sau piatră ponce. Rujul era preparat din petale de trandafir sau mac, precum şi din cretă roşie, pudre, alkanet şi bălegar de crocodil.Fardul de obraz era preparat din ocru. La femei, genele lungi erau atractive . Pentru a-şi machia ochii, foloseau amestecuri din cenuşă şi funingine, precum şi şofran. Îşi pictau unghiile cu un colorant roşu importat din India, produs din sângele unei insecte indiene. Îşi puneau dinţi falşi din os sau fildeş pentru a ascunde dinţii negri şi neregulaţi. Îşi improspateau respiraţia cu pulbere şi bicarbonat de sodiu. Deodorantele erau realizate din alaun, iris , ierburi, ulei de măsline şi petale de trandafir măcinate laolaltă.