Vestigii romane în Romania
Vestigii romane în Delta Dunării
Geto-dacii și bastarnii sunt învinși în anii 29-28 a.Chr., când românii se stabilesc pe litoral și la gurile Dunării, extinzându-și mai târziu puterea asupra întregii regiuni. Dominația lor durează aproape șapte veacuri, timp în care malul Dunării și litoralul au fost fortificate cu numeroase cetăți. Cercetările arheologice au localizat pe malul sudic al brațului Sfântu Gheorghe, trei fortificații române: primele două la Mahmudia și Murighiol, identificate cu cetățile Salsovia respectiv Halmyris ; cea de a treia la Dunavatul de Jos-"Cetatea Zaporojenilor", fiind situată la gură brațului Dunării.
Săpăturile arheologice de la Cetatea Halmyris au relevat o continuitate de locuire din sec. al IV-lea a.Chr. până în sec. al VII-lea p.Chr. De asemeni, pe malul unui canal ce leagă azi brațul Sf. Gheorghe de lacul Razelm au fost descoperite vestigiile ultimei fortificații române de pe limesul dunărean spre mare (sec. ÎI-VI p.Chr.), cu turnuri exterioare și zid de incintă.
La Tulcea, orașul de la porțile deltei, cercetările arheologice de pe colnicul Horă, au vizat dezvelirea anticului Aegyssus . Cercetările au arătat că așezarea s-a înfiripat în epocă elenistica și s-a dezvoltat până în prima jumătate a secolului al VII-lea p.Chr.
Vestigii romane importante din Maramureș
Arheologii maramureșeni au făcut câteva descoperiri extrem de importante în situl din satul Bozanta Mică, insă vor fi nevoiți să intrerupă muncă de cercetare pentru că... nu primesc alți bani în acest an. Asa că șantierul arheologic deschis în urmă cu un an, unde au fost descoperit[ acum două monede române, un pandantiv, diferite obiecte metalice incă neidentificate, precum și două complexe din epocă medieval timpurie, a fost închis la sfârșitul lunii august, cel puțin pană anul viitor. Situl arheologic Bozanta Mică-Grind, situat la confluența Someșului cu Lăpusul, a fost descoperit în anul 1992 de dr. Ioan Stânciu, pe atunci angajat al Muzeului Județean de Istorie și Arheologie din Baia Mare, insă a fost cercetat de arheologii maramureșeni doar de anul trecut, în colaborare cu Institutul de Arheologie din Cluj Napoca, unde lucrează acum dr. Stânciu. Descoperirea echipei coordonate de dr. Stânciu, din care fac parte arheologii Dan Pop, Răul Cardos, Marius Ardeleanu, Dorian Ghiman (restaurator) și Zamfir Somcutean (conservator), este extrem de importantă și prin prismă faptului că reprezintă o dovadă a schimburilor comerciale dintre locuitorii din afară granițelor Imperiului Român și cei din interiorul imperiului.
Bani lui Marcus Aurelius şi Severus Alexander
"În acest an, s-au descoperit două monede de epocă romană imperială. Una dintre ele din timpul lui Marcus Aurelius, mai exact pe moneda apare soţia acestuia, Faustina II. Moneda se datează între anii 176-180 d.Chr., fiind emisă dupa moartea împărătesei. A doua monedă este din timpul Iuliei Mamea, mama împaratului Severus Alexander, şi se datează în anul 232 d.Chr.", a confirmat arheologul Raul Cardoş.
În timpul săpăturilor arheologice, istoricii au mai descoperit un pandantiv din bronz şi mai multe obiecte metalice încă neidentificate, dar arheologul Marius Ardeleanu a remarcat şi „descoperirea a două complexe medieval timpurii, foarte importante, datate în secolul VIII d.Hr., câteva gropi de stâlpi care delimitau locuinţe sau anexe gospodăreşti de epocă romană, precum şi vetre din epoca bronzului". În situl de la Bozânta Mică au fost identificate trei sate: din epoca bronzului (aproximativ 1500-1000 î.Hr.), din epoca romană - Barbaricum (din afara graniţelor Imperiului Roman) şi din epoca medieval timpurie (sec. VIII-IX d.Hr.). Arheologul şef al Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie din Baia Mare, Dan Pop, a spus că „surprizele" pe care le-au avut în acest an sunt legate şi de calitatea obiectelor descoperite, foarte bine păstrate, şi că au fost posibile şi datorită faptului că au folosit în premieră studiul magnetometric, fapt care i-a ajutat să economisească timp şi bani. Studiul a indicat unde se află densitate mare de structuri arse sau structuri zidite sub pământ.
Dacă descoperirile din epoca bronzului sunt relativ familiare arheologilor din nord-vest, cele din epocile romană şi medieval-timpurie sunt mai puţin cunoscute şi de aceea maramureşenii şi-au îndeptat atenţia spre acestea.
Vestigii romane din Cluj-Napoca
Orașul Cluj-Napoca are o istorie lungă și fascinantă care a început cu multe milenii în urmă. Există dovezi că zona a fost locuită încă din neolitic, mai precis, începând cu anii 6.000-5.500 î.Hr. În această perioadă se pare că ar fi existat o aşezare la Gura Baciului, în apropierea Clujui. Mai era una pe Strada Memorandumului de azi (care începe de la Biserica Sfântul Mihail) și un mormânt în Mănăştur (cartier al Clujului) tot din neolitic. Zona a continuat să fie locuită, fapt atestat de vestigiile traco-dacice și celtice găsite aici.
Toate aceste descoperiri demonstrează că istoria Clujului începe cu mulți ani înainte de ocupația romană. Mai exact, în momentul invaziei, pe acest pământ exista probabil o așezare numită Napuca sau Napoca. Romanii au distrus-o și au fondat alta în locul ei pe malul drept al râului Someș. Numele, însă l-au păstrat.
Unul dintre primele vestigii din perioada romană este o bornă kilometrică găsită în comuna Aiton, pe drumul care ducea la Potaissa (Turda de azi). Inscripţia spunea că distanța până la localitatea din urmă era de MPX, care este egală cu 14.8 km. Cea mai importantă parte a inscripției este „O POTAISSA Napocae. Millia Passuum X", care se presupune a însemna „de la Potaissa la Napoca sunt 14.8 km". Cu toate acestea, faptul că distanța dintre Aiton și Turda este tot de 14.8 km, sugerează ipoteza că Napoca era, de fapt, o așezare mai mare, care includea Potaissa. O replică a bornei poate fi găsită în Turda.
Unele dintre cele mai importante vestigii romane din în Cluj-Napoca se găsesc în Piața Unirii. Acestea datează din secolele II-III d.Hr. și făceau parte din piața centrală a orașului Napoca. Astăzi rămăşiţele sunt acoperite de sticlă pentru protecție și sunt iluminate electric.
Alte vestigii importante au fost dezgropate în Piaţa Muzeului. Aici se găsesc ziduri de dînainte de cucerirea romană, necropole romane din secolele II-IV d.Hr., dar şi obiecte feudale și medievale. Săpăturile au început, în secolul al XIX-lea și au relevat inscripții, altare, pietre funerare şi statui.
O descoperire mai recentă a fost făcută în Piaţa Ștefan cel Mare. Cele mai importante piese de aici sunt ruinele unei biserici reformate vechi de 300 ani, construită la sfârșitul secolului al XVII-lea. Săpăturile au mai adus la lumină un zid și obiecte de ceramică din timpul ocupaţiei romane.