Potrivit tradiției, la 21 aprilie 753 i.C., Romulus și fratele său geamăn Remus au intemeiat orașul Roma, în locul unde fuseseră alăptați de o lupoaica atunci când erau sugari. De fapt, legenda referitoare la Romulus și Remus își are probabil originea in secolul patru i.C., iar data exactă a întemeierii Romei a fost stabilită de către istoricul roman Marcus Terentius Varro, în secolul întâi i.C.
Potrivit legendei, Romulus și Remus au fost fiii lui Rhea Silvia, fiica regelui Numitor din Alba Longa. Alba Longa este un oras mitologic, localizat pe muntele Alban, în sud-estul viitoarei Rome. Înainte de nașterea gemenilor, Numitor a fost ucis de către fratele său mai mic Amulius, care a obligat-o pe Rhea sa devină vestală, pentru a nu putea da naștere unor posibili rivali la titlul său. Totuși, Rhea a rămas însărcinată cu zeul razboiului Marte si le-a dat naștere lui Romulus și Remus. Amulius a cerut ca sugarii sa fie înecați in Tibru, însa aceștia au supraviețuit și au ajuns la mal la poalele muntelui Palatin, unde au fost alaptați de o lupoaică, până când au fost găsiți de ciobanul Faustulus.
Crescuți de Faustulus si nevasta sa, gemenii au devenit mai târziu liderii unei trupe de tineri ciobani războinici. După ce au aflat adevărata lor identitate, ei au atacat orasul Alba Longa, l-au ucis pe maleficul Amulius si l-au repus pe tron pe bunicul lor. După aceea gemenii au decis sa întemeieze un oraș pe locul în care fuseseră salvați când erau copii.
Totuși, la scurt timp, au ajuns să se certe și Remus a fost ucis de fratele lui. Romulus a devenit astfel conducătorul așezării, care a fost denumită “Roma”, după numele său. Pentru a popula orașul, Romulus a oferit azil fugarilor și exilaților. Totuși, în Roma lipseau femeile, astfel că Romulus a invitat tribul vecin al sabinilor să participe la un festival si le-a răpit pe femeile tribului. Astfel a început un razboi, însa femeile sabinilor au intervenit pentru a-i impiedica pe bărbatii din trib să captureze Roma. A fost semnat un tratat de pace, iar comunitațile au fuzionat sub conducerea comuna a lui Romulus si a regelui sabinilor, Titus Tatius. Moartea prematură a lui Tatius, probabil provocată de Romulus, l-a lăsat pe acesta în postura de rege unic. După o domnie lungă și plină de succese, Romulus a murit în circumstanțe obscure. Mulți romani au crezut ca el a fost transformat in zeu si l-au divinizat sub forma zeitații numite Quirinius.
Romulus și Remus
În Iliada, un poem grecesc epic scris de Homer in secolul VIII i.C., Aeneas a fost singurul erou troian important care a supraviețuit in urma distrugerii Troiei de către Grecia. Un pasaj din această operă spune că el si descendentii săi aveau să conducă Troia, dar din cauză că nu a existat nici o însemnare cu privire la o asemenea dinastie în Troia, istoricii greci au propus ideea că Aeneas și descendenții săi s-au mutat în alte locuri. În secolul cinci i.C, cațiva istorici greci au presupus ca Aeneas s-a așezat la Roma, care la vremea respectivă era înca un mic oraș-stat. În secolul patru i.C., Roma a început să se extindă în Peninsula Italica. Romanii, intrând din ce în ce mai mult in contact cu grecii, au acceptat ideea ca Aeneas a avut un rol important în întemeierea marețului lor oras. În secolul întâi i.C., poetul roman Virgiliu a creat mitul lui Aeneas in poemul sau epic Eneida, opera care povestește despre călătoria lui Aeneas către Roma. Augustus, primul impărat roman și împăratul din vremea lui Virgiliu, și Julius Caesar, unchiul-mare al acestuia si predecesorul său că și conducator al Romei, se spune că sunt descendenți ai lui Aeneas.
După Romulus, au mai existat șase regi ai Romei, iar despre ultimii trei dintre ei se crede că au fost etrusci. In jurul anului 509 i.C., a luat nastere Republica Romană. O altă legendă despre intemeierea Romei, care își are originea în Grecia Antica, povestește modul in care personajul mitologic Aeneas din Troia a întemeiat așezarea Lavinium și a inaugurat o dinastie în care aveau să se nască cu câteva secole mai târziu Romulus și Remus.