La începuturile republicii romane educaÅ£ia copiilor se realiză în cadrul familiilor, de către părinti. Cato cel Bătran si Paulus Aemilius considerau că educaÅ£ia copiilor este prea importantă pentru a fi lăsată pe mână sclavilor. Întrucât societatea romană era centrată pe familie ÅŸi pe valorile tradiÅ£ionale, acest lucru se realiză în mod firesc.
Începând cu sec. al III-lea i.Hr., pe măsură ce procesul de expansiune teritorială luă amploare, au început să apară primele ÅŸcoli particulare, accesibile insă doar celor instăriti.
TradiÅ£ia: educaÅ£ia în sânul familiei
Pană la impăratul Marc Aureliu (sec. ÎI d.Hr.) obiceiul era că, la naÅŸterea copilului, ”pater familias”(capul familiei, tatăl) să-ÅŸi exercite dreptul de recunoaÅŸtere a acestuia în cadrul familiei. Urmă ceremonia de acordare a numelui: dacă copilul era fată, în a 8-a zi de la naÅŸtere, dacă era băiat, în ziua a 9-a. Ceremonia constă într-o serie de sacrificii ÅŸi ritualuri ÅŸi se încheia cu o masă festivă în cadrul familiei. Copilul primea o bulla- amulet protector rotund sau în formă de inimă, menit a-l proteja de rele. Doar copiii născuti liberi aveau voie să poarte acest amulet, care era confecÅ£ionat din aur, la cei bogaÅ£i, sau din piele, la cei săraci. Amuletul era purtat de băieti pană în jurul vârstei de 16 – 17 ani, când imbrăcau togă virilis ÅŸi de feÅ£e pană se căsătoreau (12 ani).
Educația
Numele primit la naÅŸtere nu era Å£inut în evidentă înainte de a imbrăca toga virilis, când era constatat ÅŸi trecut oficial în listele de cetăteni. Singură înÅŸtiinÅ£are se făcea din partea tatălui atunci când cenzorii efectuau recensămantul pentru stabilirea veniturilor, respectiv a impozitelor. În timpul impăratului Marc Aureliu s-au introdus registrele oficiale de naÅŸteri, cu rolul de a stabili vârstă fiecărui cetătean. Tatăl era obligat că, în termen de 30 de zile de la naÅŸtere, să anunÅ£e numele ÅŸi data exactă a naÅŸterii copilului său.
Pană la 7 ani copilul, indiferent de sex, este dat în grijă mamei, influenÅ£a acesteia punându-ÅŸi amprenta asupra întregii sale vieÅ£i. Spre exemplu, în revoltă împotrivă patriei sale, Coriolan a fost oprit doar de rugămintile mamei sale, nicidecum de cele ale reprezentanÅ£ilor poporului sau ale preoÅ£ilor.
În situaÅ£ia în care mamă nu putea să-ÅŸi indeplinească obligaÅ£ia, educaÅ£ia copiilor era incredintată unei rude de sex feminin mai în varstă, care impunea respect. Sub nicio formă nu se apela la serviciile unei doici plătite. CreÅŸterea copiilor se făcea în condiÅ£ii de moralitate perfectă ÅŸi cu severitate.
Odată cu împlinirea vârstei de 7 ani, singurele care rămaneau în grijă mamei erau feÅ£ele. Băietii ieÅŸeau de sub tutelă mamei ÅŸi a femeii în general, de educaÅ£ia lor ocupându-se exclusiv tatăl.
FeÅ£ele erau invătate să fie modeste, să gătească, să toarcă lană ÅŸi să se supună soÅ£ilor lor, acestea fiind cerinÅ£ele de bază pentru a fi considerate bune soÅ£ii. Pe măsură ce creÅŸteau erau deprinse cu îndatoririle de viitoare mame. Ulterior în timp, ele puÅ£eau urmă cursurile unei ÅŸcoli primare, invătand să citească, să scrie, să numere. În funcÅ£ie de starea materială a familiei, puÅ£eau fie să se intoarcă în sânul acesteia spre a fi invătate regulile de bună convieÅ£uire casnică, fie îÅŸi puÅ£eau continuă studiile, pană la vârstă măritisului, în cadrul unor ÅŸcoli private unde invătau latină ÅŸi greaca clasică, dânsul ÅŸi cântatul la titeră sau liră.
Băietii se bucurau de toată atenÅ£ia tatălui, care îÅŸi făcea timp inclusiv pentru a le predă personal competenÅ£e de bază în aritmetică, scriere, istorie, drept. Sub supravegherea acestuia se iniÅ£iau treptat în cunoaÅŸterea ÅŸi practicarea unui mod de viată tradiÅ£ional, se deprindeau să imite vorbele, atitudinea ÅŸi chiar muncă celor mai în varstă.
În mediul rural, ascultând pe cei mari despre mersul vremii, despre lucrările zilnice ÅŸi sezoniere din gospodărie, despre animalele domestice ÅŸi sălbatice, băietii dobândeau treptat o anumită experientă de viată. Într-o etapă următoare puÅ£eau asistă la muncile câmpului, însoÅ£i păstorii ÅŸi plugarii în muncă lor zilnică, fiind mândri atunci când li se încredinÅ£au lor înÅŸiÅŸi anumite treburi spre a fi îndeplinite.
Băietii din Cetatea Romei nu participau la astfel de treburi. Ei îÅŸi asistau taÅ£ii la îndeplinirea unor ritualuri, cum ar fi cele legate de comemorarea strămosilor familiei; participau la ospeÅ£e unde ascultau cântece de glorificare a faptelor de vitejie din istoria poporului asistau la ceremonii funerare unde auzeau despre meritele unor oameni de importanÅ£i. acest fel, se iniÅ£iau, alături de tatăl lor, toate aspectele vieÅ£ii pe care ei înÅŸiÅŸi urmau să o trăiască ulterior, urmând sfaturile exemplul acestuia.
EducaÅ£ia familie se jurul vârstei de 17 ani, când tanărul lepăda togă cu tiv bulla, caracteristice anilor copilăriei, imbrăca togă fără tiv- togă virilis, caracteristică anilor adolescenÈ›ei.