Activitatea comercială
Activitățile comercilae și bancare nu se bucurau la români de prea multă considerație.Dacă senatorilor le reau categotic interzise, în schimb adeseori membrii ordinului cavalerilor și în special "publicanii"-oameni de afaceri de profesie, cărora statul le concesiona perceperea impozitelor și antrepriză prin licitație a lucrărilor publice-se arătau foarte interesați de această branșă. Publicanii constituiau societatea pe acțiuni, avansând statului sume mari pe care apoi le recuperau cu un substanțial procent prin administrarea fiscală abuzivă a provinciilor ce li se atribuiau. Ei practicau cămătăria în stil mare, cu dobânzi până la aproape 50%, fapt care a contribit la sărăcirea unei întregi categorii de meșteșugări și producători agricoli mici și mijlocii.
Schimburile comerciale s-au intensificat datorită impulsului pe care l-a dat apariția monedei oficiale (în sec. IV i.e.n. de bronz, iar în secolul următor, a monedei de argint). În marile antrepozite ale Romei și ale altor mari centre din Italia intrau-în epocă imperială-mărfuri aduse chiar și dincolo de îndepărtatele hotare ale Imperiului. Din Spania-regiune destul de bogată în resurse minerale-se aducea fier, aramă, cositor, plumb, aur, argint, pietre dure și prețioase; dar și undelemn, vinuri, peste s.a. Cucerirea Galliei a adus Romei mari cantități de aur, cereale, lâna, vinuri,-românii exprtand în Gallia doar bronzuri, obiecte de sticlă și ceramică de lux. În Germania-și până în țările scandinave,de unde se aducea mai ales chihlimbarul-se exportau din Italia vin, obiecte de metal și sticlă, ceramică, căni și cupe frumos lucrate de bronz, argint sau intarsiate cu aur; în schimbul cărora se aduceau din Germania blănuri, peste uscat, vite cornute și căi, sclavi și...peruci naturale!Din Egipt veneau cele mai mari cantități de cereale; de asemenea și țesături din în, papirus, fructe și obecte de sticlă. Provinciile române din Africa procurau Italiei-pe lângă cereale-sclavi, fildeș, aur, pene de struț, animale pentru circuri; Italia trimitea țesături, vinuri, lampadare și obiecte de sticlă. Din provinciile române din Asia Mică venea la Romă și mână de lucru de inlta calificare, mai ales în domeniul meșteșugurilor de lux. Din India și China caravanele aduceau țesături de preț și piper (în Ceylon, atunci Taprobană, existau antrepozite mari pentru mărfurile române), bumbac și pietre semiprețioase.
În provinciile cucerite, românii mențineau monopolurile locale.Volumul importului, în general,era cu mult superior volumului de mărfuri exportate; balanța comercila însă era echilibrată, ținând seamă de catitatile enorme de produse care intrau în Italia sub formă de tribut.
Activitatea comercială era-pe scurt-mult ușurată de rețeaua de drumuri bine întreținute, rețea care totaliza aproximativ 90.000 km de drumuri.Această-constituie pe un fundament de 4 straturi de materiaale diferite așezate la o adâncime de 2,70 m și chiar până la 3,80 m!-erau lărgi de 4-5 m. (Dar Via Appian ave aportiuni lărgi și de 10 m). Și în construcția podurilor românii i-au întrecut cu mult pe greci. Arcul unic al unui pod român putea ajunge oana la o deschidere de 30 m. În unele cazuri podurile erau în același timp și apeducte. Că lățime, cel mai laț pod din român era cel construit de inginerul lui Traian, Apolodor din Damasc, la Turnu Severin: 1127 m.
Tot la 10 sau la 15 km călătorii găseau stații de poștă, pentru odihnă lor și pentru schimbarea cailor. După cinci stații de poștă era un han.